Prețuiește timpul și nu renunța la visuri!

„Timp. Încotro mergi?

Spre ce meleaguri, noi, grăbit. Alergi?”

Îmi aduc aminte și acum zilele când am fost copil. Nu știu dacă îmi e dor de copilărie sau pur și simplu, sunt recunoscătoare că sunt bine.

Știu însă, tot drumul și greul, pe care le-am parcurs până să ajung aici.

Aveam de mică visuri. Unul să fiu cântăreță, altul să ajung cineva.

Când în sfârșit, am fost la ceremonia de absolvire a facultății, pur și simplu, mi-au dat lacrimile când mi-am auzit numele. Îmi dau și acum!

Nu pentru că nu era meritul meu, ci ca o confirmare a faptului că, da, am reușit. Că da, se poate să îți urmezi visurile, ambițiile și tot ce mai faci pentru a fi mai bine. Că da, poate oricine. Chiar și cei de la protecția copilului.

Am fost un copil matur încă devreme. Mi-am acceptat soarta și mi-am asumat greul.

De unde pornește dorința asta de a avea propria afacere și de a inspira, motiva și ajuta, alte femei? Din propria copilărie, din propriul greu!

Aș putea fi egoistă? Aș putea. Să stau în banca mea!

Dar am ales să inspir, să motivez și să ajut femeile să se dezvolte. Atât cât pot și cu ce pot!

Ai putea citi multe cărți, însă experiențele sunt întotdeauna mai valoroase. Iar pe mine, viața m-a învățat multe.

M-a învățat că dacă nu înveți pentru viitorul tău, nimeni nu o să învețe pentru tine.

M-a învățat că dacă stai tot timpul cu ochii în pământ, nu mai vezi frumosul.

M-a învățat că ea, însăși viața, nu este despre a avea, ci a fi fericit cu ce ai. Și când avem, facem risipă și uităm să rămânem modești.

M-a învățat că Dumnezeu nu doarme și atunci când hotărăște El, îți va da pacea și vei fi a Lui. Nu pentru că nu ai putea fi a altcuiva, dar pentru a-ți asigura un loc în ceruri.

M-a învățat multe viața, dar cel mai important, m-a învățat să lupt pentru visurile mele. Asta și fac!

Merg la canto pentru că în copilărie nu mi-am permis. De abia am supraviețuit facultății.

Creez accesorii pentru că asta mă împlinește și mă face fericită. Și nu mă lasă inima să renunț.

Scriu pentru că am convingerea că ajut pe cei din jur în acest fel. Și am ajutat. Câteva dintre voi, mi-ați scris în privat și asta mă bucură.

Scriu despre tot ce învăț. Mai tehnic sau pur și simplu, experiențe de viață.

Nu renunț la visuri pentru că nu vreau să renunț la mine.

Nu vreau să fiu doar un „nickname” fără viață. Vreau să îmi aduc pasiunile în față.

Asta sunt eu. Femeia din spatele blogului. Mama lui Iosif și soția lui Lucian. Oamenii alături de care mă bucur în fiecare zi.

Timpul fuge. Nu stă pe loc. Sau poate doar ceasul mai face „tic-tac”.

Măsoară fiecare secundă, fiecare bătaie. Observi ceva? Cu fiecare „tic-tac” , timpul trece și nu se mai întoarce. Prețuiește-l!

Nu uita! Dacă te-a inspirat sau motivat, inspiră și tu, distribuind articolul în rețelele sociale!

Toate cele bune,

Anca Ungureanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s